Dincolo erai de clarul stelelor
și luna, sfioasă, te urma.
O, cu mult mai frumoasă era
cristalina, lacrima ta!
Fereastra știe cum ardeai,
ca un lan, ca un val te legănai,
dogoritu-mi braț cum te frângea,
ca…
Sensul versurilor
Piesa evocă o frumusețe trecută, idealizată, comparată cu elemente ale naturii. Tonul este melancolic, sugerând o pierdere sau o distanță față de această frumusețe.