Emeric Set – Noapte De Unul Singur

1. Aud un pian prin zăpezi cristaline
Și nu sunt cu tine, vai, nu sunt cu tine
Chopin – un concert de pian oarecare
Și calea e lungă și noaptea e mare
De iarnă mă satur, de plânset te saturi
Iubiri între noi în o mie de paturi
Și primăvăratic ninsori mai sfâșie
Voalul miresei în noaptea târzie.

R: Te-aș cere-napoi, însă n-am cui te cere
Și restul e numai Chopin și tăcere
Te-aș cere-napoi, însă n-am cui te cere
Și restul e numai Chopin și tăcere.

2. Se-aud ciudățenii și fiare în noapte
Și ninge himere și ninge cu șoapte
Mi-e dor ca de propria-mi copilărie
De tine – aceea ce n-a fost să fie
Iar dacă ai fi dintr-o dată cu mine
Mi-ar fi totul altfel și nu mi-ar fi bine
Sunt fumuri pe case, iubiri sunt în case
Și cerul a fum și-a păcate miroase.

R: Te-aș cere-napoi, însă n-am cui te cere
Și restul e numai Chopin și tăcere
Te-aș cere-napoi, însă n-am cui te cere
Și restul e numai Chopin și tăcere.

3. Pendula ca ștreangul de moarte e gata
Se mișcă de parcă mă strânge cravata
Mă târâi pe coate, te caut pe pernă
Și noi ce spuneam că iubirea-i eternă
Și uite ce grabnic se-arată și trece
Și sângele-n rană lovită e rece
Aud un pian, un Chopin de departe
De care n-ai parte, de care n-am parte.

R: Te-aș cere-napoi, însă n-am cui te cere
Și restul e numai Chopin și tăcere
Te-aș cere-napoi, însă n-am cui te cere
Și restul e numai Chopin și tăcere.

4. Așa cum acum când ești dusă departe
Bufnește-un pian prin ulucile sparte
Și-o lună roșcată însângerează plopii
Iar eu cu nimic nu mai pot să te-apropii
Și cad în genunchi lângă focul ce moare
Și vreau să-l întreb de mai e vreo scăpare
Și el îmi răspunde cu-n sclipăt spre ușă
Și-mi lasă în palme o caldă cenușă.

R: Te-aș cere-napoi, însă n-am cui te cere
Și restul e numai Chopin și tăcere
Te-aș cere-napoi, însă n-am cui te cere
Și restul e numai Chopin și tăcere