Nimic nu trece-n vain,
Nimic întâmplător
Nimeni nu se naște
Sub soare temător
În toate e un vis
În toate e un drum
În fiecare inimă
E și izvor și scrum.
Cade înc-un zid
Se-nalță altu-n loc
Iluzia adulmecă
Speranța ca pe-un drog
Ne naștem din iubire
Sau poate-accidental
Și orişicare zvon
Începe la final.
Cum vor fi, cum vor fi,
Anii tăi, anii mei,
Fără pacea orizontului?
Cum vor fi, cum vor fi
Anii tăi, anii mei
Fără pacea orizontului?.
În tinerețe orele
Au gustul de sărut
În tinerețe zâmbetul
Pe față nu e rupt
Și gândul are iureș
Lumină mai puțin
Pe soartă curge, iute
Secunda ca un vin.
În bătrânețe, vremea
Parcă ar vrea să vadă
Prin geamul izbăvirii
Un soare în zăpadă
Și gândul are forță
Să aducă lămuriri
Peste tumultul vieții
Clipită în priviri.
Cum vor fi, cum vor fi,
Anii tăi, anii mei,
Fără pacea orizontului?
Cum vor fi, cum vor fi
Anii tăi, anii mei
Fără pacea orizontului?.
O pasăre născută
Din flori de orhidee
Înalță zbor și aduce
Nașterea din femeie
Încă mai am și prieteni
Mai am și început
Mai am tot Universul
Când ploile sărut.
Nimic nu trece, iată,
În noapte sau în zi
Fără să bată pulsul
„A fi sau a nu fi”
Nimic nu prinde viață
Fără iubirea ta
Dă-mi, Doamne, fericirea
Să pot mereu ierta.
Cum vor fi, cum vor fi,
Anii tăi, anii mei,
Fără pacea orizontului?
Cum vor fi, cum vor fi
Anii tăi, anii mei
Fără pacea orizontului?
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra trecerii timpului, a importanței iubirii și iertării în viață și a căutării păcii interioare. Explorează ciclul vieții, de la tinerețe la bătrânețe, și necesitatea de a găsi sens și frumusețe în fiecare moment.