Emeric Imre – Ilie de la Sculărie

Cică-ntr-o uzină dintr-un mic oraș
A venit un lider din străinătate,
Gazdele cu dansul se purtau linguș,
Ca să-i intre-n voie le făceau pe toate.
Vizitând străinul secțiile lor,
S-a oprit deodată și, cu bucurie,
Arătând spre-un simplu, vârstnic muncitor:
„Ăsta nu-i Ilie de la sculărie?”.
Iar oficialii tare s-au mirat
De această faptă totuși peste poate
Și l-au pus pe-o listă neîntârziat
Ca să plece grabnic în străinătate.
A plecat la Roma cu-n autobuz,
După ce un vameș, fir-ar el să fie
Fără ezitare cică le-ar fi spus:
„Ăsta nu-i Ilie de la sculărie?”.
Iar la Roma Papa însuși i-a primit,
I-a tratat amabil cu-n pahar de apă
Și era și dânsul foarteFastacit,
Nestiind de unde totuși s-o înceapa.
Dar, ca orice Papa, a găsit un drum
Și pe unul gureș vocea lui mlădie
L-a-ntrebat cu-n tandru scârțâit postum:
„Dânsul nu-i Ilie de la sculărie?”.
Observând aceasta cei îndrituiți,
Care mersul lumii veșnic îl veghează
La o faptă mare ei au fost sortiți
Să-i organizeze și o mică pază.
Când erau la Papa, Doamne, ce necaz,
Unul dintre paznici leșina afară
Medicii de gardă îl făcură treaz
Și motivul bolii toți îl căutară.
Recitat:
„Poți cumva și nouă tu să ne explici cauza din care ai căzut în luptă?
Domnilor, v-aș spune. Cum stateam aici
adâncit în veghea asta ne-ntreruptă”.
Cântat din nou:
„A trecut regina Angliei pe-aci,
Cu suita mare și cu protocoale,
M-am retras la umbră spre-a nu stingheri
Și-am simțit genunchii cum îmi pică moale.
Când am auzit-o cu cât interes
Își întreabă Curtea, cum c-ar vrea să știe
Cine-i bătrânelul purtător de fes
De lângă Ilie de la sculărie?”.
Ref (se cântă după fiecare strofă) :
Ăsta nu-i Ilie de la sculărie x 4