Iubindu-te fără de moarte,
Nici viața-mi pare că n-am
De nici o plăcere n-am parte
Nu-mi trebuie nici un balsam.
Și totuși de tine depinde
Chiar nenorocirea că sunt
Îmi ești cea din urmă merinde
Îmi ești cel din urmă pământ.
Refren:
Și totuși te caut într-una
Și totuși al tău am rămas
Cum soarele caută luna
Mereu despărțiți de-un pas.
Nici Shakespeare nu-i demn de-o poveste
Ca asta pe care-o trăim
Și nici nu se scrie ce este
Un dicționar e infim.
Mă simt o făclie în lanțuri,
Mă simt un surâs înghețat,
Mă simt o furtună în șanțuri,
De toate-ale lumii tresar.
Și nici nu mai am bucurie,
Ființă și-atât am ajuns
Nici inima mea nu mai știe
Să dea la acestea răspuns.
Iubindu-te fără de moarte,
Nici viața-mi pare că n-am
De nici o plăcere n-am parte
Nu-mi trebuie nici un balsam.
Sensul versurilor
Piesa descrie o iubire profundă, dar imposibilă, care aduce suferință și un sentiment de condamnare. Persoana iubită devine esențială, dar inaccesibilă, generând o stare de melancolie și dorință continuă.
