Pe drumul către patria iubirii
Nu-s numai zile bune fără nori,
/:Nu-i doar senin pe calea mântuirii,
Nici lauri, nici aplauze şi nici flori:/.
Nu-i calea către cer destinul firii
Nici soarta orşicărui muritor,
/:Ci doar trăirea în neprihănire
Aceasta este şansa tuturor:/.
Nu-i gratuit nici locul nemuririi
De nu treci pe la Cel ce l-a plătit,
/:Să vezi cât costă preţul fericirii,
Să-i mulţumeşti măcar că Te-a iubit:/.
Pe calea-aceasta-i ne-ncetat doar luptă
Iar dacă nicicând nu vei obosii,
/:Vei fi chemat *erou al slavei sfinte*
Şi răsplătit o dată-n veşnicii!:/.
Pe drumul către patria iubirii
Nu-i greu de mers, nici crucea grea de dus!
/:Când ştii că la sfârşitul alergării
Te-aşteaptă însuşi Regele ISUS!:/
Sensul versurilor
Cântecul descrie călătoria spirituală spre credință ca fiind una presărată cu provocări, dar plină de speranță. Subliniază importanța credinței și a recunoștinței față de sacrificiul divin, promițând răsplată eternă celor care perseverează.