Mare-i maica Dunărea, mai
Da-i mai mare dragostea, mai
Dunărea o mai poți trece
Dragostea n-o poți petrece,
Dragostea maica și dorul
Care-mi fură noaptea somnul.
Mare-i maica ceru-i mare
Multe stele-s lucitoare
Ca soarele nu-i nici una
C-am iubit întotdeauna,
Soare-nalt și luminos, mai
Ca bădița-i de frumos, mai.
Frunză verde foaie fragă
Mult îi sunt bădelui dragă
Că-s floare crescută-n soare
Între Dunăre și mare,
Soarele m-a mângâiat, mai
Dunărea m-a sărutat, mai
Marea mi-a legănat dorul
Și mi-a adus puișorul
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dragostea profundă, dorul și legătura cu natura, în special cu Dunărea, marea și soarele. Vorbește despre frumusețea iubirii și despre cum natura influențează sentimentele și emoțiile.