Triști și negri rămân norii
Hai, Dunărea mea,
Triști și negri rămân norii
Hai, Dunărea mea,
Toamna, când pleacă cocorii
De cum se revarsă zorii
De cum se revarsă zorii
Hai, Dunărea mea.
Cât ești, Dunăre, de mare
Hai, Dunărea mea,
Tu curgi liniștită-n vale
Hai, Dunărea mea,
Tu curgi liniștită-n vale
Și n-ai nicio supărare
Și n-ai nicio supărare
Hai, Dunărea mea.
Dar inima mea se frânge
Hai, Dunărea mea,
Focul nu mi-l poate stinge
Hai, Dunărea mea,
Dar inima mea se frânge
Focul nu mi-l poate stinge
Focul nu mi-l poate stinge
Hai, Dunărea mea.
Că iubesc un puișor, măi
Hai, Dunărea mea,
Că iubesc un puișor, măi
Hai, Dunărea mea,
Că iubesc un puișor, măi
Și de el mi-e tare dor, măi
Și de el mi-e tare dor, măi
Hai, Dunărea mea
Că iubesc un puișor, măi
Și de el mi-e tare dor, măi
Și de el mi-e tare dor, măi
Hai, Dunărea mea
Sensul versurilor
Cântecul exprimă un sentiment de dor și melancolie, folosind Dunărea ca fundal. Naratorul își exprimă dragostea pentru cineva și dorul profund pe care îl simte.