Foaie verde de cicoare
Curge, Dunărea la vale
Frumos nume badea are
Ionel gura de floare.
Dar de când ne-am supărat
Numele nu i-am strigat
Gura nu i-am sărutat
Și Ionică m-a uitat, mai.
Frunzuliță, foaie fragă
Ia seama, Ionele dragă
Că nu-i drumul de hârtie
Să-ți fiu dragă numai ție,
Drumu-i lin și iarba-i verde
Să fiu dragă cui mă vede
Sensul versurilor
Cântecul exprimă regretul și dorul după o iubire pierdută, amintindu-și de momentele frumoase petrecute cu persoana iubită și exprimând tristețea despărțirii. Natura este martorul tăcut al acestei povești de dragoste.