La poarta grădinii mele
Cântă două păsărele:
Una cântă de noroc
Că nu l-am avut deloc,
Alta cântă-ntre doi spini
Că m-am dus printre străini.
Și-am auzit prin vecini
Dulce-i pâinea prin străini,
Dulce-i pâinea de zahăr
Da-i trudită cu amar,
Cu amar și cu necaz
Și cu lacrimi pe obraz.
Am lăsat mamă și tată
Și copiii stând la poartă,
Plânge fata cea dintâi:
– Spune-mi, mamă, când mai vii!
Și-acea mică tot așa
De îmi rupe inima.
Străinie, străinie,
Tare grea îmi ești tu mie,
Tu lași casele pustii,
Părinții fără copii,
Da-r-ar Maica Precista
Cale de-a mă înturna.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă durerea și dorul unei persoane plecate în străinătate. Pâinea câștigată acolo este dulce, dar amară din cauza sacrificiilor și a dorului de familie. Persoana își exprimă regretul și speră la o întoarcere acasă.