Mândră-i lumea de trăit,
Rău mă tem de-mbătrânit,
Mândră-i lumea s-o trăiești,
Numai să nu-mbătrânești.
De cum dă în primăvară
Florile înfloresc iară,
Numai tinerețea mea
N-a-nflori cât îi lumea.
Trec și eu, lume, prin tine
Ca și-o frunză prin pădure,
Și ne trecem toți pe rând
Ca și frunzele în vânt.
Din câte-n lume ne strică
Nu ne-alegem cu nimică,
Că în viață nu-i cum zici,
Gol ai venit, gol te duci.
Refren:
Cât ești pe pământ, omule,
Nu trăi oftând,
Nu trăi cu dor, omule,
Că pe lume tu ești trecător.
Vers refren:
Lume, draga mea!
Sensul versurilor
Cântecul reflectă asupra frumuseții vieții, dar și asupra inevitabilității îmbătrânirii și a trecerii timpului. Subliniază ideea că viața este trecătoare și că, în cele din urmă, toți ne vom întoarce de unde am venit, fără a lua nimic cu noi.