Bate vântul ramurile
Și mi-atinge geamurile,
Bate vântu-ncetișor
Și mi-aduce atâta dor,
Dor de frunza cea de fag
Și de satul meu cel drag.
Dor de nucul de la poartă
Și de tot ce-a fost odată,
Dor de fete și flăcăi
Că m-am petrecut cu ei,
Că m-am petrecut cu ei
Cei mai frumoși ani ai mei!
Săracele nemurele,
Unde-s eu și unde-s ele?!
Eu prin lume cu străinii,
Ele prin sat cu vecinii,
Unele o-mbătrânit,
Altele nici nu mai sunt.
Sărac bine de demult
Că prea repede-ai trecut,
Aș da tot ce-am adunat
Să mai fiu copil în sat,
Să mai fiu copil în sat,
De străini m-am săturat.
Of, of, of, că doru-i greu!
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorul profund pentru satul natal și pentru anii copilăriei. Naratorul tânjește după simplitatea și frumusețea vieții de odinioară, regretând trecerea timpului și depărtarea de locurile dragi.