Băciță la oi am fost,
Oile nu mă cunosc,
Dar mă cunosc ciobanii
Că le-am țesut brâiele,
Le-am țesut brâie de lână
Să le ție cald la stână,
Le-am țesut brâie cu zele
Să le ție cald la șele.
Și m-am dus din stână-n stână
Să văd dacă-i brânza bună,
Dacă-i bună, dacă-i dulce
Și ciobanii s-o mănânce,
Brânza de burduf îi grasă
Că o fost iarba mănoasă,
O fost hrană la oiță
Și pătuț pentru băciță.
Uite-așa mi-o trecut vara
Tot la stână-n toată seara,
La ciobani le-am dus mâncare,
La oițe le-am dat sare,
Oile să nu stârpească,
Ciobanii să nu slăbească,
Oile-o mâncat verdeață,
Ciobanii or strâns în brață.
Iaca bruma o picat
Și stânele s-o stricat,
Nu se-aud tălăngile,
Nu cântă tilincile,
Cum să fac să nu mă uite
Oile cele cornute,
Nici ciobanii de la stâni
Și nici haitele de câini,
C-o vară am ciobănit
Zerul dulce l-am urdit,
Am avut grijă de stâni
Că mi-or fost ciobanii buni.
Măi ciobane de la oi.
Sensul versurilor
Cântecul descrie viața unui băciță la stână, evidențiind grija pentru oi și colaborarea cu ciobanii. Versurile evocă un sentiment de nostalgie pentru vremurile petrecute în mijlocul naturii, înainte de venirea iernii.