Iubiri din alte vremi, năluce,
Și doruri ce m-ați amăgit,
Cu-ntreg amarul fericirii, —
Plecați din sufletu-mi trudit!.
Din cuibul înghețat de-acuma,
Sărmane rândunici, în zbor,
Fugiți, mânate de nădejdea
Unui sălaș mai priitor….
În ceața zilelor mocnite
Se sting trecutele simțiri; —
Și trandafirii din tufișuri,
Și spinii de pe trandafiri,.
S-au dus, — și, precum vine noaptea
Pe urma orișicărei veri,
Pe urmă-le’mi veni uitarea
Ea, cea din urmă din dureri….
Și cade-atât de greu pe toate, —
Ca-n tihna vagilor gândiri,
Nu voi mai ști măcar ce-nseamnă
Suspinul unei amintiri! …
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorința de a uita iubirile trecute și durerile asociate cu ele. Naratorul își dorește să scape de amintiri și să găsească pacea în uitare, considerând-o ultima formă de alinare.