Elena Farago – Micul Vânător

Micul vânător.
Spunea Mihnea către câine:
– „Tare sunt voios, mai Pik!
Uite-ți dau un os și pâine,
C-am să merg cu tata mâine
Și cu tine merg, mai Pik,
Nu-mi mai trebuie nimic.”
Am o pușcă-adevărată,
Am și sac de vânător,
De s-ar face „mâine” o dată
Să-mi văd pușca încărcată
Și să văd și eu cum mor
Păsărelele din zbor..
Va muri vreuna oare
Când oi da cu pușca? – Dar
Am să stau să văd cum moare?..
Că eu plâng, mai Pik, și-mi pare
C-am să plâng și-acuma chiar.
Plâng, dar mama-i vinovată
Că tot spune că-i păcat,
Ce, nu știi? a plâns o dată
Pentru-o pasăre-mpușcată
Și pe tata l-a certat
Că spunea că nu-i păcat..
Dacă spune tata, poate
Că-i așa cum spune, dar
Bine-ar fi, mai Pik, de toate
Păsărelele-mpușcate
Ar putea să-nvie iar..
Dar atunci la ce-ar fi bune
Gloanțe și alici și puști
Dacă-n sac nu ai ce pune
Când te-ntorci -? atuncea, spune,
Pentru ce să mai împuști?.
Și cum mergi cu sacu-n spate
De n-ai gând să-mpuști nimic,
Și ce sac mai am eu, frate,
Și ce haine încheiate
Cu butoni ce nu se stric’
Că-s de corn de cerb, mai Pik.
Ai să vezi tu mâine ce bine
Îmi stă mie vânător,
Merg cu tata și cu tine
Și-au să spuie toți de mine:
– „Ce mai pui de vânător! „..
Pui de vânător, vezi bine,
Dar cu mila ce mă fac?
Când mi-o spune tata – „Ține
Pușca drept, și trage bine! „
Ce mă fac, mai Pik, ce fac
Când va face pușca PAC,.
Și-oi vedea eu păsărele
Moarte din pricina mea?..
Am să plâng mai rău ca ele..
Doamne, zău, ce de belele,
Vai de bucuria mea!..
Dar de-aș spune tatei oare
Că pin’mă deprind, aș vrea
Să merg doar la vânătoare
Și să-mi fac o țintă mare
Colo-n câmp să trag în ea?
Ce crezi tu, mă Pik, ar vrea?.
Și să-l rog să-mi dea și mie
Să aduc ceva vânat?..
Uite-așa, halal să-mi fie!
Cine ar putea să știe
Că nu eu l-am împușcat?.
Dar de cineva mă-ntreabă
Ce aduc în sac, pot eu
Să mai fiu copil de treabă
De-oi minți spunând în grabă
Că aduc vânatul meu?.
Nu, mai Pik, întotdeauna
Le-am spus toate drept și-acum
Să trântesc gogea minciună
Pentr-un „bravo” luat în drum
Pe nedrept?.. Ba nicidecum,.
Eu răspund vorba curată
Cum e drept, și alt nimic; –
Că pe cei ce mint o dată
Nu-i mai crede nimeni, Pik.
Și rămân pe viață toată
Niște oameni de nimic”.