Găsește-mă-ntr-o toamnă
Soarbe-mă din priviri
Fii-mi sobă caldă iarna
Și stâlp în rătăciri
Renasc în primăvară
Timid să nu mă pierd
Și îmi doresc o vară
Să cânt, să râd, să iert.
Te-aș putea respira
Ochii tăi, inima
N-aș putea să te mint
Ești al meu anotimp
Pe sub soare, prin ploi
Prin furtuni, tot în doi
Nu contează-n ce timp
Ești al meu anotimp.
Fii-mi vie dulce toamna
De vrei să mă îmbii
Topește-ți gheața iarna
Și suflet îmi vei fi
Grăbește primăvara
Odată când te-mbeți
Și ceartă-te cu vara
Să cânți, să râzi, să ierți.
Te-aș putea respira
Ochii tăi, inima
N-aș putea să te mint
Ești al meu anotimp
Pe sub soare, prin ploi
Prin furtuni, tot în doi
Nu contează-n ce timp
Ești al meu anotimp.
Te-aș putea respira
Ochii tăi, inima
N-aș putea să te mint
Ești al meu anotimp
Pe sub soare, prin ploi
Prin furtuni, tot în doi
Nu contează-n ce timp
Ești al meu anotimp
Sensul versurilor
Cântecul exprimă o dragoste profundă și atemporală, comparând persoana iubită cu un anotimp esențial în viața naratorului. Indiferent de circumstanțe, legătura lor rămâne constantă și vitală.