Bădișor cu nume drag
Știu că ochii mei îți plac
Ei sunt verzi cum este marea
Și îmbobocită floarea
Floare galbenă de tei
Și mie-mi plac ochii tăi
Măi bădiță, măi
Floare galbenă de tei
Și mie-mi plac ochii tăi
Măi bădiță, măi.
Nu cred, bade, că-s săracă
Și știu că-ți sunt tare dragă
Averea mi-e inima
Dorul tău și dragostea
Și nu sunt o oarecare mândruliță de la mare
Măi bădiță, măi
Și nu sunt o oarecare mândruliță de la mare
Măi bădiță, măi.
Mi-am pus pe cap soarele
Iau cu mâna stelele
Am luat din noapte luna
Să iubesc întotdeauna
Mi-a fost dat și cântecul
Să-mi stâmpere sufletul
Măi bădiță, măi
Mi-a fost dat și cântecul
Să-mi stâmpere sufletul
Măi bădiță, măi.
Lângă tine, bade dragă,
Aș trăi o viață-ntreagă
Că ochii tăi de cicoare
Mă fac lăstăraș în floare
Floare galbenă de tei
Frumoși mai sunt ochii tăi
Măi bădiță, măi
Floare galbenă de tei
Și-aș vrea să fie ai mei
Măi bădiță, măi
Floare galbenă de tei
Frumoși mai sunt ochii tăi
Măi bădiță, măi
Floare galbenă de tei
Și-aș vrea să fie ai mei
Măi bădiță, măi
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dragostea profundă a unei fete pentru băiatul iubit, lăudând frumusețea ochilor lui și dorința de a-și petrece viața alături de el. Ea își declară averea ca fiind inima și dragostea ei, subliniind legătura lor specială.
