Cum fac valurile mai aproape de tine deschizându-mă?
Dacă nu mai rămâne plajă, am să mă lovesc și opresc doar de pielea ta.
Nenorocitul de flux, mă îndepărtează mereu spre apus.
Luna mă cheamă și răsare soarele.
Te-am pierdut din nou.
REFREN:
„Petrec toată noaptea căutându-te pe fundul mării.
Te caut pe plajă, urmele tale știu că o să apară.
Doar trebuie să fac un castel de nisip jos la picioarele tale.
Câteodată te simt când mă întind la soare
și îmi urmărești urmele când plec.
Merită efortul să te caut, merită efortul să aștept.”
Și ziua următoare nu mai e soare,
Nimeni nu va sta în mare,
Valurile se plictisesc căutându-te, dar nu apari,
O barcă mă anunță că vara s-a terminat ieri,
Plec de pe plajă, acum știu doar să dispar.
„REFREN”…..
Și încă te mai ascult,
Mă trezesc așteptându-te,
Și dorm inventându-te.
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimentul de dor și pierdere a unei persoane dragi, comparând căutarea acesteia cu construirea unui castel de nisip, o activitate efemeră și fragilă. Vorbitorul își exprimă speranța și efortul constant de a regăsi persoana pierdută, chiar și în fața inevitabilei treceri a timpului și a schimbărilor sezoniere.