Strofa 1:
Lumea-i nebună, și banii-s pe primu’ loc
Aici tentații la tot pasu’, ai șanse mari ca să te strici
De vicii nu vorbim, ai magazinu’ chiar în blocu’ tău
De unde poți să cumperi o sticlă plină cu rău/rom
De vină societatea, sărăcia aduce drogurile
Ochii devin cenușii, la fel ca ei și blocurile
Focurile între frați, din ce în ce mai dese
Unde dragoste nu e, normal să nu îți pese
De binele tău pe stradă, și mă plimb printre fantome
Mi-e frică câteodată, văd oameni în niște forme.
Care nu poartă iubire în suflete, că nu o au
Dar libertatea înseamnă să trăiesc așa cum vreau
Și-am fugit de… , toată viața m-am ascuns
Iubire pentru fraierii care m-au luat în râs
Am răspuns! La foc automat, scriu hit-urile,
Kamikaze cad mereu, le arunc în aer beat-urile
Strofa 2:
N-aveam nevoie de coroană, ca să mă înțep în spini,
Aveai nevoie de o poză să te facă să te închini
Suspini în pat, în singurătate, și taci,
Sunt lup, mă rup de haită și mă pierd printre copaci
Spune-mi ce vrei să te faci, sau ce te faci, mai bine zis,
Că-n realitate, banii poa’ să însemne compromis.
Ești pregătit, dacă sângele se încinge,
Dacă se ridică părul pe tine, când te atinge.
Oricum ar fi, tu fără iubire ești mort
Și pentru ură, nu cred că există alt antidot.
Cine iubește și lasă, Dumnezeu să-i dea pedeapsa
Că-ntr-o noapte furtunoasă, ai băgat capul în casă (cred)
O palmă peste față, și nevasta ta frumoasă
E în genunchi și lăcrimează, în timp ce tu te pui la masă
De mână cu tristețea, și ceru’ sta să plângă,
Și pereții dormitorului încep ca să te strângă.
Sensul versurilor
Piesa explorează efectele negative ale unei societăți corupte și lipsite de iubire. Vorbește despre consecințele alegerilor greșite și despre pedeapsa pe care o primește cel care trădează iubirea.