(Sisu)
Diminețile senine îți aduc speranță în viață,
liniște în suflet și pace în casă.
Și parcă speranțele noastre-s blocate în gheață,
dar sunt efectul de seră ce sentimentele-s gheață.
Vântul de seară ce răcorește pe față,
în periferii de orașe pline de viață,
arse de soare, roase de gheață, lovite de gloanțe,
strânse cu ușa și înjunghiate în coaste.
Înainte de toate rămân speranțele noastre,
ce se întind ca niște flori în hățișuri albastre.
Invadăm cerul cu gândurile noastre,
și dacă nu sunt frumoase, analizate de legile voastre.
Eu îmi ud floarea în fiecare seară,
că am auzit că iubirea e singura fericire reală.
Și dacă nu crește aici, iau trenul din prima gară
și plec să cutreier lumea pentru o floare rară.
(El Nino)
Din toate florile din lume doar pe tine te-am ales
și-am fost nebun și mi-am dorit doar pentru mine să te cresc.
Și te-am văzut cum ai crescut, că te-am udat cu mâna mea,
mă linișteam când te priveam, de fapt priveam pe viața mea.
Credeam că tu ești viața mea și n-am văzut un câmp de flori,
că te priveam numai pe tine, parcă aveai alte culori.
Te-am băgat boboc în nori, te-am făcut cea mai frumoasă,
erai cu mine peste tot că n-am cum să te las acasă.
Nu ți-am rupt nicio petală, te-am ferit de frig și ploi
și-am fost atent să nu-ți intre rădăcinile-n noroi.
Am dus războiul în doi, n-am cedat dar după doi
au urmat doi ani mai grei și te credeam mai nou trifoi.
Apoi încet încet au început să-ți crească ghimpi
pe tulpina ta fragilă și-ai ales tu să te schimbi.
M-a durut și-am început să dau ocol la florării,
am cumpărat și alte flori dar alta n-am putut iubi.
Și-acum ești carnivoră iar eu scriu de departe,
că n-ai mai vrut să știi nimic de viața mea și poate
pot să zâmbesc, să trăiesc și fără tine,
că parfumul tău n-a vrut să prindă viață ca în filme.
N-ai vrut iubire, n-ai avut respect,
îți vorbeam de sărăcie pentru că asta trag în piept.
Dar nu-i nicio problemă, viața merge mai departe
și-ai să vezi cât de departe pot s-ajung târâș pe coate.
Te-am făcut să plângi când ți-am dat pentru că meriți,
acum te fac să plângi din nou pentru că nu mai meriți.
Spune-mi cum e să vezi o floare cum se ofilește
în ochii tăi, spune-mi cum e?…
Te lasă rece, dar timpul trece
și într-un final vei înțelege tot ce se petrece.
Sensul versurilor
Piesa descrie o relație în care unul dintre parteneri se simte trădat și dezamăgit. Metafora florii este folosită pentru a ilustra evoluția relației, de la frumusețe și grijă la durere și transformare negativă.