Ektro – Jocuri de Noroc

Strofa întâi:
Ea avea 20, în schimb el 25,
Îi știam din cartier, îi vedeam des pe-aici,
Ea la facultate, el muncea să-și facă un viitor,
Aveau și părinții-n spate, aveau sprijinul lor.
Ea se mutase de ceva timp în casa lui,
O iubea și știa că va fi mireasa lui.
Da’ de la un timp, băiatu-și luase lumea-n cap,
Și-ncetase să mai strângă banii la ciorap.
Începuse să bea, era cu gândul la prostii,
Ea l-a simțit distant, din start i-a zis: Ce ai, Costi? (Ce ai?)
Parcă nu ești la fel, unde e acel băiat?
Pe care l-am cunoscut, dar el nu i-a explicat,
Căci era complicat, banii erau tot mai puțini,
Devenise violent, îi înjura și pe vecini.
Totul din cauza jocurilor de noroc,
Nu mai avea deloc nici în patul său loc.

Refren:
Jocurile de noroc îți mănâncă sufletu’,
Gândește-te la sănătate, lasă prostiile, tu.
Gândește-te cum ai crescut, luptă pentru ce iubești,
Fii aproape de cei dragi, că restu’ sunt povești. (x2)

Strofa a 2-a:
Titular incontestabil, devenise o rezervă,
Se închidea în el, nu erai primul ce obeservă
Că se schimbase, fiindcă viața îl trădase,
Refuza și zarul să mai cadă la șase-șase.
Și pierduse tot, își vânduse și BMW-u,
Își vânduse lanțu’ de la gât și ATV-ul,
Fata îl lăsase, s-a întors iar la părinți,
Visele s-au spulberat, își ieșise din minți.
Și juca din nou, și din nou, oare ‘que pasa’?
A ajuns băiatul meu până și-a vândut și casa.
Și se mutase acum într-o garsonieră,
Mâncare mai puțină că oricum stresul n-o digeră.
Și-a găsit alt job, și-a găsit o altă fată,
Da’ prima dragoste, nu se uită niciodată,
Și toate trec, l-a părăsit din nou fata,
Zicea ca n-a fost de el, fiind convins că vine alta.

Refren:
Jocurile de noroc îți mănâncă sufletu’,
Gândește-te la sănătate, lasă prostiile, tu.
Gândește-te cum ai crescut, luptă pentru ce iubești,
Fii aproape de cei dragi, că restu’ sunt povești. (x2)

Strofa a 3-a:
Jocurile de noroc deveniseră un drog,
Nu se mai putea lăsa, n-avea voință deloc.
Și din loc… nu îl mai puteai urni,
Îl vedeai prin cazinouri, pleca printre ultimii.
Nu știa (Nu știa), cum de norocu-l ocolea,
Își vânduse sufletul, pierduse garsoniera,
Iar părinții lui, acum îl priveau din cer,
Nu mai aveau unde sta, așa c-au murit în ger.
Era doar vina lui, dar nu conștientiza,
Zicea de fiecare dată: „Speranța moare ultima”.
Cedase psihic, se apucase de droguri,
Dormea printre cartoane, în tomberoane, după blocuri.
Ficatu-i ceda-ncet, a început să-și bage-n venă,
Luase hepatita C, își ținea seringa-n ghenă.
Și l-au găsit, prea târziu, totul se leagă,
„Adio fraților! „, scria cu cerneală neagră.

Refren:
Jocurile de noroc îți mănâncă sufletu’,
Gândește-te la sănătate, lasă prostiile, tu.
Gândește-te cum ai crescut, luptă pentru ce iubești,
Fii aproape de cei dragi, că restu’ sunt povești. (x2)