Tăicuța al meu cu griji multe
Ți-a albit părul la tâmple
Și pe frunte ai cute adânci
Care spun ce doruri duci
Aș vrea să nu îmbătrânești {bis}
Dar văd cum te ofilești
Ca frunza dusă de vânt
Ce pică jos la pământ.
Fata mea mă tot gândesc
Și din plâns nu mă opresc
Câte am mai tras de mic
Până mă făcui voinic
Eu taică cu a mea muiere {bis}
V-am crescut cu doruri grele
Câte am mai tras pe lume
Ca s-o duceți taică bine.
Privesc apa-ncet cum curge
Și viața cum mi se duce
Puterile greu mă lasă
Parcă aș fi rupt de la coasă
Privesc și lacrimi îmi curg {bis}
La tine nu pot să ajung
Să-ți matur bătătura
Și să-ți pun taică masa
Sensul versurilor
Cântecul exprimă tristețea unui tată care îmbătrânește și reflectă asupra greutăților vieții, dar și asupra sacrificiilor făcute pentru binele copiilor săi. Vorbește despre dorința de a proteja și de a oferi o viață mai bună generației următoare, în ciuda propriilor suferințe.