Edone Şi Sorescu – Au Trecut Luni

EdONE:
Doamne, iartă-mi păcatele
Am vrut să fiu curat, am tulburat apele
Pun trăiri, sentimente pe cântec
Totul este pur, precum copilul în pântec.
Seara se lasă, mi se îngreunează ploapele
Dar trebuie să trag tare, să-mi ajut aproapele
Toţi trăiesc, în minciună şi vanitate
Vreau să aud adevărul, vreau să văd doar bunătate.
Când toţi şacalii, îţi cer să le dai avere
Eu vreau doar, sănătate şi putere
Să trec, peste tot ce-mi iese-n cale
Orice demon ascuns, care-mi dă târcoale.
Demonii, vor Doamne să ne ia credinţa
Să ne îndepărteze, să vadă suferinţa
Dar nu contează, eu o să mă ţin tare
Am credinţa mea, şi rămân mereu în picioare.
Refren:
Au trecut luni de când n-am mai vorbit, mai ştii?
Eram copii şi împărţeam aceleaşi poezii,
Au trecut luni de când n-am mai vorbit, oameni buni,
Dar au trecut mulţi ani de când trag de luni până luni.
SORESCU:
Trag clapa, urc pe rampă fără probleme,
Am atins note înalte încă de când mama mă punea la teme
Şi-am mers înainte, n-am plecat vreodată capu’,
Da’s plecat de zece ani de acasă, pe treabă cu rapu’.
E old traford, decar, da’ car păcate grele-n spate,
Am lăsat lacrimi peste zâmbete, şi ură cât încape,
Sătul de toate, mi-am pus poezia-n cap,
Scriu cât mă ţine inima cu acelaşi suflet pătat,
Printre aceleaşi betoane soarele-i ascuns după blocuri,
Şi văd aceleaşi persoane zi de zi prin alte locuri,
Acelaşi film de căcat, alerg după bani pe uscat,
Să-mi asigur un pat, mâncare şi haine de spălat,
Şi trag tare să-mi văd visul cu ochii deschişi,
Da’ parcă totul e întunecat când oamenii-s închişi,
În propria judecată, spălaţi pe creier de mass-media,
Când îşi vând credinţa, şi aleg să creadă-n wikipedia.