Edmond Deda – Mă Mai Gândesc la Dumneata

Mă mai gândesc la dumneata
Care-ai trecut ca o vacanță
Prin ploaia rece de romanță
Și vreau să-ți spun ceva:.
Mă mai gândesc la dumneata
Grăbită umbră trecătoare
Dar cum să-ți dau de veste oare
Cât mă gândesc la dumneata?.
Văd prin oraș
Pași lângă pași
Pe-asfaltul frunzelor de-aramă
Și mă grăbesc
Poate-ntâlnesc
Și pașii ce vreau
Să-i opresc….
Căci mă gândesc la dumneata
Grăbită umbră trecătoare
Dar cum să-ți dau de veste oare
Cât mă gândesc la dumneata?.
Mă mai gândesc la dumneata
Care-ai trecut ca o speranță
Prin ploaia rece de romanță
Și vreau să-ți spun ceva:.
Văd prin oraș
Pași lângă pași
Pe-asfaltul frunzelor de-aramă
Și mă grăbesc
Poate-ntâlnesc
Și pașii ce vreau
Să-i opresc….
Căci mă gândesc la dumneata
Grăbită umbră trecătoare
Dar, dar cum să-ți dau de veste oare
Cât mă gândesc, cum mă gândesc la dumneata?

Sensul versurilor

Piesa exprimă dorul profund și persistent față de o persoană importantă din trecut. Naratorul își amintește de impactul acelei persoane și regretă pierderea ei, întrebându-se cum ar putea să-i comunice sentimentele sale.

Lasă un comentariu