Cum simt că prin a stelelor lucire,
Când îngerii cu șoapta lor se cheamă,
Nu pot găsi un termen de iubire
Un altul mai sublim decât de „mamă”,
Al mamei nume numele să-ți poarte,
Căci mi-ai fost mamă cu mai mult temei,
Și-n inima-mi te-ai așezat prin moarte:
Prin libertatea sufletului ei.
Cum mama ce-o pierdui din vremi uitate
Doar mie-mi fuse mamă, biet stingher,
Tu mamă ești iubitei adorate.
Mai scumpă-mi ești ca maica mea din cer,
Prin infinita-n care – odată soața
Mi-a fost mai dragă-n suflet decât viața.
Sensul versurilor
Piesa este un omagiu adus soacrei poetului, văzută ca o figură maternă după pierderea propriei mame și a soției. Exprimă recunoștință și afecțiune profundă, considerând-o mai prețioasă decât amintirea mamei din ceruri.