Strofa 1:
Clar, nu credeam vreodată că pe această cale,
O să fie necesar să scot o piesă de jale,
Prostia se răspândește în artiști ca o tumoare
Și afectează muzica până-n punctul care moare,
Aș vrea să mă trezesc din vis să cred că mi se pare,
Chiar dacă par mai slab, habar n-ai cât sunt de tare,
Într-o lume la pământ, puțini suntem ăia în picioare,
Și ciudat al dracu’ c****, că încă n-am chef de parcare,
I-auzi, sunet clasic, tu îi spui învechit,
Pe vechi îl sperie noul, doar dacă-i ipocrit,
Sound-ul de azi pare parcă tras prin vid,
Și opt din zece rapperi se pare că au murit,
De intoxicați de-ăștia, te rog Doamne ne ferește,
Cât despre mesajul lor, Doamne nimerește-i!
Rămân cu haina curată, pe sfânta 16 bare,
Indiferent că sui la deal, sau cobor la vale!.
Refren: (2x)
Lele verde, trei migdale,
Sui la deal, cobor la vale
Cu cămașa albă floare.
Strofa 2:
Așa-i tot timpul, îți răspund și la întrebare,
Că mai urci la deal, dar mai și cobori la vale,
N-ai cum să fii tu tot timpul cel mai tare,
Și asta nu înseamnă ca tre’ să-ți faci o mare schimbare,
I-auzi, schimbarea se confundă des cu progresul,
Dă-o în contra valului, lasă-i tu pe restul,
Evoluezi c****, dar unde dracu duce asta?
Cât mai ține falsitatea? Când îți dai jos masca?
Uite eu fac asta, e pur și simplu viciu,
Din asta trăiesc și nu-i un mare sacrificiu,
Nu stau cu câcatu-n cur să-mi treacă piesa de oficiu,
Fac ceea ce vreau, când vreau, și dau mai rău ca zbiciul,
E Rap tati! Cea mai directă artă,
Trece prin sufletul tău fără să bată la poartă,
Mare marș funebru, pe această cale
Din spatele mulțimii mă auzi cum îmi cânt piesa de jale!.
Refren: (4x)
Sensul versurilor
Piesa este o critică la adresa lipsei de autenticitate din muzica contemporană și o pledoarie pentru rămânerea fidelă propriilor valori. Artistul își exprimă determinarea de a continua să creeze muzică autentică, indiferent de tendințele actuale, acceptând suișurile și coborâșurile vieții.