Credeam că am să mă ridic, dar m-am înșelat.
Acum sistemul e-nscenat într-un sistem depravat.
Deziderat de reușită? (cum?) Când praf și pulbere-apar
De când aproapele-mi stă cu mâna-aproape-n buzunar.
În muncă investesc trudă și-o viață crudă, părinte.
În minte – nu mint de când banul pe ban îl vinde?
De când dureri îmi vin? de.. nu mă mai vindecă
Nici moartea, căci se simte că și ea se spintecă.
Ne pierdem ușor încrederea-n tot ce-nseamnă viața
La fel și timpul.. vânzând maturi în piață,
Sau stând în fața TV-ului, prinzând de știre.
Mult prea obosiți s-alergăm după fericire.
Când înotăm în ură și dispreț apar fire cărunte
Și mult prea mândri să zâmbim pentru lucruri mărunte.
Iubirea? E greu s-o-mpărtășești la rându-ți? (nu?) îți cauți alt țel.
Și-mi spune după doi ani sunteți toți la fel..
TU!
Poate nu vezi..
Poate nu crezi..
Doar curiozitatea simte.
TU!
Poate nu simți..
Poate te minți..
Rând pe rând ajungem ținte.
Îmi fac curat în raft și constat că toate filele
Ce au rămas de mult acolo, s-au schimbat cu zilele
Și din pustiul care-am fost, tripat pe chestia asta
Am ajuns adult brusc, înclinat la vestea asta
Că timpul te sapă și-n amintiri e apă
Doar gândul că mă trezesc bogat mă mai împacă
Iar asta, nu prea curând, că e care pe care
Și să-mi găsesc eul, am ales să trag de fiare
Trag trackuri, zi de zi, pun idei cap în cap și bat
La ceva mai constructiv, cât să mai rabd?
Întrebare repetată de mult prea multe ori
Și poate d-asta involuntar, comit multe erori
Multe porți închise când vine vorba de-ajutor
Și multe căi deschise când e de muncă în folosul lor
Da n-am de gând să trag să le bag în buzunar
Cu toate astea, în prietenii n-am devenit avar
Sensul versurilor
Piesa exprimă o dezamăgire profundă față de sistem și viață, reflectând asupra pierderii inocenței și a luptei pentru a găsi un sens într-o lume crudă. Vorbitorul se simte prins într-un ciclu vicios, dar încearcă să găsească o cale de ieșire prin muncă și creativitate.