Ai rămas așteptând,
Noaptea să tragă cortina
Ai rămas singur,
Tu cu nicotina.
Ai rămas întins
Cu lumina stinsă,
Cu țigara aprinsă
Așteptând furtuna.
Așteptând furtuna..
Tot ce ai avut,
Ai pierdut demult.
Tot ce ai greșit,
A durut prea mult.
Chiar și omul din oglindă
Te privește mut.
Îngropând în el secrete.
Ploaia nu spală păcate
Păcat, le-ar fi spălat pe toate..
Da vrei, ueeeeeei
Da vrei, ueeeeeei
Da vrei, ueeeeeei
Da vrei, ueeeeeei.
Îngropate în orbite,
Stau priviri prea prăfuite.
Ascunse printre cuvinte,
Stau secrete adormite.
Astăzi chiar nu mai contează
Cine minte cine nu.
Astăzi minți doar tu!
Ploaia nu-neacă păcate.
Păcat, le-ar fi’necat pe toate..
Da vrei, ueeeeeei
Da vrei, ueeeeeei
Da vrei, ueeeeeei
Da vrei, ueeeeeei.
Îngropaam secrete.
Îngropaam secrete.
Îngropaam secrete.
Îngropaam secrete.
Îngropaam secrete.
Îngropaam secrete.
Îngropaam secrete..
Ploaia nu spală păcate.
Păcat, le-ar fi spălat pe toate..
Da vrei, ueeeeeei
Da vrei, ueeeeeei
Da vrei, ueeeeeei
Da vrei, ueeeeeei.
Da vrei, ueeeeeei
Da vrei, ueeeeeei
Da vrei, ueeeeeei
Da vrei, ueeeeeei
Sensul versurilor
Piesa descrie starea unei persoane care se confruntă cu regretul și singurătatea, încercând să își ascundă secretele și durerea. Ploaia, ca metaforă, nu poate șterge greșelile trecutului, iar personajul se simte izolat și mințit.