Pe câmp, în jur de foc
Se-nvârte roata! pe
bolta vânătă
S-așterne noaptea.
În hora pe furate
unduie zeii
Din umbre, sub mesteceni
scrutează moartea.
Cine-n horă o să joace
O să vadă cum se face:
O să unduiască-n flăcări
în cele patru zări.
Vor învârti frăția
Tălpile prind glia!
Roata veșnic se învârte
Toarce, toarce și rupe!.
Cei dintâi nu bănuiesc cum
îi strânge cercu-n coaste
pășește tainic ceata
să-i taie de gâtlejuri.
Sânge pe cenușă
ochi goi sub frunze
Sânge în clocot
Lumea e-acum a noastră!.
Ha, nebănuitori
Zeii o mierliră!
Neghiob să fii – să lași
supușii înzestrați
și chibzuiți în spate:
S-au dezrobit de toate.
Cine-n horă o să joace
O să vadă cum se face:
O să unduiască-n flăcări
în cele patru zări.
Vor învârti frăția
Tălpile prind glia!
Roata veșnic se învârte
Toarce, toarce!.
Cine-n horă o să joace
O să vadă cum se face:
O să unduiască-n flăcări
în cele patru zări.
Vor învârti frăția
Tălpile prind glia!
Roata veșnic se învârte
Toarce, toarce și rupe!.
Cine-n horă o să joace
O să vadă cum se face:
O să unduiască-n flăcări
în cele patru zări.
Vor învârti frăția
Tălpile prind glia!
Roata veșnic se învârte
Toarce, toarce
Sensul versurilor
Piesa descrie un dans ritualic în care zeii sunt trădați și înfrânți de către supușii lor. Hora devine un simbol al revoltei și al preluării puterii, într-un context întunecat și misterios.