Fira-ți ai dracu’ dușmani
Că nu dau pe voi doi bani
Că pe unde tai eu lemne
Voi n-adunați nici șurcele
Domnu’ la mine sporește
La dușmani praful s-alege
Că pe unde tai eu lemne
Voi n-adunați nici șurcele
Domnu’ la mine sporește
La dușmani praful s-alege.
Ai mei dușmani de-ar putea
Carnea-n cântar mi-ar punea
Te rog Doamne-ajută-le
Dă-le praf și pulbere
Și lasă-i să pătimească
La ce-au făcut să gândească
Te rog Doamne-ajută-le
Dă-le praf și pulbere
Și lasă-i să pătimească
După suflet să plătească.
Ține-mă Doamne tot sus
Să fac la dușmani ce-am zis
Să le fac bine, nu rău
Să vadă ce om sunt eu
Și la a lor dușmănie
Să le-ntorc cu omenie
Să le fac bine, nu rău
Să vadă ce om sunt eu
Și la a lor dușmănie
Să le-ntorc cu omenie.
Mi-e drag lume să trăiesc
Cu-al meu copil mă mândresc
Cine mi-e drag mă iubește
Trăiesc lume-mpărătește
Dușmanii nu au decât
Să-și pună lanțul de gât
Cine mi-e drag mă iubește
Trăiesc lume-mpărătește
Dușmanii nu au decât
Să-și pună lanțul de gât
Sensul versurilor
Piesa exprimă o atitudine de superioritate față de dușmani, bazată pe credință și pe dorința de a răspunde cu bine la rău. Vorbitorul își exprimă dragostea pentru familie și încrederea în sine.