Carte de dor, de fior și izvor călător,
dăruită cu viață fără de moarte.
Inima bunului învățător
precum Soarele tuturor se împarte.
Carte de plai prea cinstit ca un plai, ca un rai,
Fruntea pruncului blând peste ea se înclină.
Și un grai ca un fagure dulce de mai
din nou ne alină cu strop de lumină.
Toamnele trec, vin încete zăpezi cu nămiezi,
Aplecat peste carte, copilul tresare.
Anii lui cu nădejde tu îi veghezi,
să nu rătăcească în lumea cea mare.
Crește un om ca un pom, roditor, uimitor:
are sufletul de materne țărâne.
Dragostea bunului învățător
oricând de credință a fost și de pâine.
Septembrie, șoaptă de doină-doinită,
septembrie, strugure de chihlimbar,
septembrie, floare de dumitriță,
surâs de copil și povață de abecedar.
Sensul versurilor
Piesa evocă amintiri nostalgice despre perioada copilăriei și importanța educației primite de la învățător. Abecedarul este simbolul cunoașterii și al legăturii dintre generații, iar învățătorul este cel care ghidează pașii copilului în lumea cunoașterii și îl ajută să crească frumos.