Eu care voiam într-una alt și alt decor
Eu care spuneam prea lesne și oricui mi-e dor
Abia când a plecat plângând și n-a mai fost a mea
M-am îndrăgostit numai de ea.
Eu care veneam acasă c-un surâs formal
Monoton spunând același monolog banal
A plecat, mi-a zis sunt liber, dar n-a fost așa
O iubeam numai pe ea.
Simt că fără ea nu pot respira
Casa e pustie fără ea
În ce-aș putea eu să mai cred acum
Aș da orice s-o mai întorc din drum.
Am zărit-o pe o stradă printr-o clipă doar
Să-i vorbesc și să m-apropii era în zadar
Ea care m-aștepta plângând când eu uitam să vin
Mă privea acum ca pe-un străin.
A trecut atâta vreme de când a plecat
Dar abia acum mi-e dragă cu adevărat
Abia acum când locuiește doar la mine-n gând
O iubesc mai mult decât oricând.
Simt că fără ea nu pot respira
Casa e pustie fără ea
În ce-aș putea eu să mai cred acum
Aș da orice s-o mai întorc din drum.
Simt că fără ea nu pot respira
Casa e pustie fără ea
În ce-aș putea eu să mai cred acum
Aș da orice s-o mai întorc din –
Eu care voiam într-una alt și alt decor
Eu care spuneam prea lesne și oricui mi-e dor
Abia când a plecat plângând și n-a mai fost a mea
M-am îndrăgostit numai de ea.
Abia când a plecat plângând și n-a mai fost a mea
M-am îndrăgostit numai de ea
Da, da, m-am îndrăgostit numai de ea
M-am îndrăgostit numai de ea
Sensul versurilor
Piesa exprimă regretul profund al unui bărbat care realizează că a iubit cu adevărat o femeie abia după ce a pierdut-o. El rememorează momentele trecute și își dă seama de neglijența sa, dorindu-și acum să o aducă înapoi.