Trece toamna, iarna, vara și în inimi urcă seara
Vântul cântă-n neștire peste glezna ta subțire
Palma mea în rugăciune peste sânii tăi apune
Și visez că ești aievea vas de aur plin cu seve
Când de fapt ești amintire, tu și glezna ta subțire
Mâna vai, pe strune-mi moare și pe tine nu te doare.
Refren:
Hei, suflet fără chei
Fără porți și fără ziduri,
Lași în urmă numai riduri.
Trupul tău cu gust de miere luminează-n încăpere
Din alt timp, din altă viață care se destramă-n ceață
Doar la mine-n cuvinte doarme coapsa ta fierbinte
Doar în cântec te mai am, măr aprins lucind în ram
Și mi-e dor și mi-e pustiu și mă-ntreb dacă sunt viu
Mâna vai, pe strune-mi moare și pe tine nu te doare.
Vine vara, iarna vine, numai tu nu vii la mine
Trupul tău ca o văpaie nu-mi mai intră în odaie
Steaua-mi bate-n fereastră unde-i umbra ta albastră
Unde-s pașii tăi cei dragi, sânii mirosind a fragi
Și mi-e frig și mi-e amar și mă chinuiesc în zadar
Mâna vai, pe strune-mi moare și pe tine nu te doare.
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorul profund și melancolia după o iubire pierdută. Amintirea persoanei iubite persistă, dar absența ei fizică și emoțională provoacă un sentiment acut de pustietate și suferință.