Îmi aduc aminte, de-o poveste veche
Cu iubirea noastră, mai știi cum a fost?
Hai, întinde-mi mâna să fim iar pereche
Depărtarea asta nu mai are rost.
Refren:
Între două zile nu-i decât o noapte
Orologiul bate miezul nopții rar
Te visez frumoasă, tristă și departe
Unde să te caut să te găsesc iar?
Și de-ar fi, când va fi iar duminică-ntr-o zi
Tu să te gândești la mine
Nopți la rând port în gând, chipul tău și ora când
Am să mă întorc la tine.
Ochii tăi îmi acoperă de departe steaua
Când în ei mai caut singur adăpost
Înfioară noaptea rătăcind perdeaua
Trec la rând duminici fără nici un rost.
Gândul meu întoarce amintiri uitate
Hai, înspre duminici să plecăm în doi
Va veni și ziua cea dintâi din toate
Inventată parcă numai pentru noi.
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorul profund și amintirea unei iubiri trecute. Naratorul își amintește cu nostalgie de momentele frumoase și speră la o reîntoarcere, visând la o duminică ideală petrecută împreună.