Refren:
Nu am cer, nu am cuvinte,
Ochii-mi mint și gura-mi minte.
Unde-s cântecul și harul
Care îmi umpleau paharul?
Nu am cer, nu am cuvinte,
Ochii-mi mint și gura-mi minte.
Unde-s cântecul și harul
Care îmi umpleau paharul?
Carnea mea e plictisită
De-ndoială și ispită
Vai, ce tristă-i tâmpla mea
Că n-are deasupra stea.
Sufletul-i un han pufos
Pe unde trecură toți.
E un schit părăginit
Și de îngeri ocolit.
Refren:
Doamne, de m-aș naște iar
N-aș mai viețui în zadar.
Aș avea inima trează
Și-aș muri străpuns de-o rază.
Eu în mine-s prizonier
N-am lumină și n-am cer.
Geaba cerc să mă desprind
Din cămașa de-ntunerec.
Refren
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente de pierdere și deziluzie, căutând o cale de ieșire dintr-o stare de întuneric interior. Naratorul se simte prizonier în propria existență, tânjind după lumină și sens.