1. Eu care voiam într-una alt şi alt decor
Eu care spuneam prea lesne şi oricui mi-e dor
Abia când a plecat plângând şi n-a mai fost a mea
M-am îndrăgostit numai de ea.
R: Simt că fără ea nu pot respira
Casa e pustie fără ea
În ce-aş putea eu să mai cred acum
Aş da orice s-o mai întorc din drum.
2. Eu care veneam acasă c-un surâs formal
Monoton spunând acelaşi monolog banal
A plecat mi-am zis dar n-a fost aşa
O iubeam numai pe ea.
3. Am zărit-o pe o stradă printr-o clipă doar
Să-i vorbesc şi să m-apropii era-n zadar
Ea care m-aştepta plângând când eu uitam să vin
Mă privea acum ca pe-un străin.
4. A trecut atâta vreme de când a plecat
Dar abia acum mi-e dragă cu adevărat
Abia acum când locuieşte doar la mine-n gând
O iubesc mai mult decât oricând.
Sensul versurilor
Piesa exprimă regretul profund al unui bărbat după ce a pierdut o iubire importantă. El realizează valoarea ei abia după ce aceasta a plecat, trăind acum cu amintirea ei și dorința de a o aduce înapoi.