Despre tine, vreau să scriu în continuare
Nu sunt versuri în care spun că mă doare
Stai! Nu pleca de lângă mine
Ești perfectă, nu vreau să renunț la tine
Toată viața am trecut pe lângă toate
Nu trec pe lângă tine, știu că se poate
Am greșit prea mult, și o știi prea bine
Dar învăț din greșeli, doar pentru tine
Ai fost ca un drog de la prima doză
Nu-mi place să te văd doar într-o poză
Cu toate astea luna începe să apară
Iar când ești lângă mine nu aș vrea să dispară
Ai spune că sunt nebun, că nu renunț la tine
Nici nu am cum când te vreau doar lângă mine
Nu-mi spune că toate astea sunt o dumă veche
Când îți zic că vreau să fii steaua mea pereche.
Strofa 2, stai că vine în continuare
Explicându-ți că ești ființa ce îmi dă culoare
Fata, alături de care îmi văd dimineața
Și cea alături de care vreau să îmi continui viața
Orgolioasă de fel, încăpățânată mai tot timpul
M-ai prostit cu felul tău de a fi, pierzându-mi ritmul
Ești aceeași fată, am aceleași sentimente
De-aia m-am blocat pe aceleași complimente
Sper și vreau să cred în mai bine
Dar am nevoie doar de tine lângă mine
Alături de mine la bine și la rău
Să mă faci să uit că există și un „eu”
Mă simt ca un puștan, la prima întâlnire
Care se tot chinuie să îți dea de știre
Nu-mi spune că toate astea sunt o dumă veche
Când îți zic că vreau să fii steaua mea pereche!
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorința profundă a naratorului de a fi alături de persoana iubită, considerând-o esențială pentru fericirea sa. El recunoaște greșelile trecutului, dar își dorește să construiască un viitor împreună cu ea, văzând-o ca pe steaua sa călăuzitoare.