Dragos Miron – Realitatea

Atunci când vine realitatea, iasă răutatea,
Dispare sănătatea, doamnelor și domnilor, Dragoș aduce noaptea.
Dacă ești frate, nu-mi faci partea,
Bine c-ai venit pe aici, unii îți vor moartea.
Mi-au răscolit trecutu’, da’ ai trecut tu,
Și mi-ai arătat că la sfârșit e începutu’.
Că sunt atât de sincer, nu-mi trebuie scuturi,
Recrutu’, nu-și încalcă jurământu’,
Mântuirea este scopul, fraiericii ăștia vând iubirea, vor norocu’
Vor să aibe totu’, da nu’ înțeleg că tot tu,
Ești totu’ și zi pe ce să stea cireașa dacă nu e tortu’.
Muzica mea e nebună, ține-mă tare de mână,
Reușim împreună, da’ ca s-ajungem la lună, trebe’ să trecem de nori,
Și ca să trecem de ură, trebuie să trecem de noi.
Prin întuneric, văd atât de clar falșii, lașii,
Ia shhh. Dă-mi adidașii!
Nu mă întorc în stările, scările, gările,
Fiindcă trecutul meu urlă mai tare ca salvările.
Și umblu, nopțile ca lupu’,
Luminile orașului, văd atâtea lucruri,
Uneori mă pierd în gânduri și în amănunturi.
Ramai aici cu mine, să zâmbim, să mă ridici și să mă scuturi,
Să mă ridici și să mă scuturi. Ramai cu mine să zâmbim, să facem lucruri.
Să mă ridici și să mă scuturi. Să te pot privi în ochi când te bucuri.
Să mă ridici și să mă scuturi. Ramai cu mine să zâmbim, să facem lucruri.
Să mă ridici și să mă scuturi. Să te pot privi în ochi când te bucuri.
Știi, vin din orașu’ iadului,
Necomportat pe placu’ lui, sunt dat dracului,
Durerile capului, oaselor, stomacului,
Băieți din…, cad crengile copacului.
Ăștia nu știu, habar nu au cine sunt,
Alții le vând ambalaje, habar nu au ce le cânt.
Sunt tot aici, ce vrei, nu pot să mă vând,
Ține-mă tare când mă prinzi, că o să plec curând.
Și o să mă doară că te las plângând.
NINO! Vino să mă iei că am rămas pe străzi din nou,
Boșchetar, mi-e foame, dă-mi să mănânc.
STRES am nevoie de tine, fa-mă să uit, să râd,
Cum numai tu poți, nu toți.
Te iubesc și n-o zic cu colți.
Tre’ să ne batem cu mulți hoți
Drogatule! Pune fraierii ăștia în corzi,
V-am mâncat, sunt pe stradă și dărâm tot.
Vezi, unde te poartă cuvintele,
Sunetele scoase de copite, fie, ține-te,
Abține-te, ține pentru tine ce ai văzut,
Ai fost în lumea mea și ai fugit de țipete. (x2).
Ya! Ya! V-am mâncat, gura zâmbește, sufletu’ e supărat,
În morții tăi de retardat, te-am mâncat.
Gura zâmbește, sufletu’ e supărat,
Ya! Ya! Gura zâmbește, sufletu’ e supărat.
S-a terminat, sunt mort de beat!
Ce păcat, de ce nu m-ai oprit atunci când am plecat?
E monștrii!