Copacii scutură, liniștea murmură,
Lumina picură, lacrimi, noaptea mă tulbură.
Privirea îmi pâlpâie, luna mă mângâie,
Următoarea bătaie a inimii întârzie.
O fată tristă, cu gesturi de actriță,
Nu-mi dau seama dacă joacă rolul sau e beată criță,
Nefumătoare, fumează doar de fiță.
Da’ ochii o trădează, o privire grav deschisă,
Prea deschisă, da’ poate-i prea decisă.
Da’ poate-i muzica ce mi se arată ca ființă,
O carte cu o pagină desprinsă.
M-am decis să o ating și explodează lavă încinsă,
M-am decis că un alt băiat te mișcă.
Ai încercat greșit, știai că un golan te pișcă,
Da te riscă, și partea foarte tristă,
E că la provocat durere am fost cap de listă.
Când toată lumea doarme,
Doar eu mă pierd în noapte,
Și doar iubirea poate,
Să-mi aducă liniștea. (x2)
Și-acum mi-e tare frică, și asta chiar mă strică,
Aud alcoolul care ‘Dragos’, uite iar mă strigă.
O pisică neagră, ochii ca de sticlă,
E clar menită să mă facă praf de țintă.
Da-mi otravă, fiindcă fac o licoare lirică,
Ce sper că mă vindecă de dependență psihică.
Poți să mă lovești că uite, mă faci să râd,
Nu mă cunoști, e caz pierdut, ce sacrificii am făcut?
Nu înțeleg de ce m-ați acuzat nedrept,
Nu-s înțepat în mâini, acum m-ați înțepat în piept.
OK, am fost un nenorocit dependent,
Inteligent da’ poate prea inconștient.
Și poate prea sentimental,
Și poate par un tip normal, dar sunt murdar, ce, nu ți-e clar, sunt murdar.
Și cerul mă privește, îmi vede faptele,
Du-te și întreabă Tatăl, îmi știe păcatele.
Când toată lumea doarme,
Doar eu mă pierd în noapte,
Și doar iubirea poate,
Să-mi aducă liniștea. (x2)
Sensul versurilor
Piesa explorează sentimentele de singurătate și pierdere în timpul nopții, alături de lupta cu dependența și căutarea liniștii prin iubire. Naratorul se confruntă cu trecutul său și cu judecățile celorlalți, căutând o cale de vindecare și împăcare.