Dragos – Între Bari

La cum arăt parcă n-am prea stat mult pe carte
Mai mult pe fapte d-alea necurate
Le-am băgat pe toate, rupt de realitate
Dacă vroiai să dai de mine mă găseai în noapte.
Pe străzi întunecate, caiete dezbrăcate
Pixuri şi creioane aranjate mai deoparte
Visele mele moarte toate sunt pișate pe ele
Că nu am fost în stare să le duc mai departe.
Mi-era dor de claritate și pe la trei jumate
Aveam filme cu drogate și scriam versuri ciudate
Maică-mea pe spate, ruptă de la toate
De la muncă, de la boală, plângea toată că aveam rate.
Doi frați în străinătate rupeau cârca ca să avem ce mânca
Tu nu știi ce-i muncă, nu încape vrăjeală
Nu ți-e rușine, ține gură, strada m-a ales cu mine, nu te ține p***a.
Și-am întâlnit-o pe una bună
Mi-a f****t filmu’ când mi-a zis doar bună
Și-au trecut cinci ani de parcă a trecut o lună
Ce-o fi fost în capu’ meu, i-am zis noapte bună.
Și-am rămas ca fratele, singur pentru luna
Mă iubește, nu mă lasă, mă îndrumă
Spre o cale luminată, că n-am plâns de mult
Și în interior m-am consumat atât de mult.
Că stau pe cincizeci și șapte de chiloase de la prafuri
Ăsta e trecutul meu și mă privește în geamuri
De asta încerc să mă ascund de neamuri și de întrebări
Că realizez că-s fapte rele și mă dor de zici că mor.
De asta zic că nepotu’ meu să lase rapu’
Că l-am înțeles aiurea și era să îmi rupă capu’
Și pentru toți puștanii care ascultă tot căcatu’
Din industrie să știe că îl ascultă doar pe dracu’.
Și le sucește mințile, da’ noi nu suntem p***e
Noi ne luptăm cu Sărăcila și îi dăm caspice
D-alea cum primeam când eram mici de la mai mari
Și ne făceau de râs în fața fraților școlari.
Da mamă îmi e dor mă să mă tai iară pe picioare
Să mai fiu atât de mic încât să n-ajung la mâncare
Mai știi când te întrebăm când o să cresc odată mare
Îmi pare atât de rău că am pus această întrebare