Eu n-am bunici, nici frici de cicatrici,
Zici că nu înțelegi cum stă vrăjeala, atunci pici,
Pășesc ca o pisică noaptea, nu mă aude nimeni,
Merg la șoricei să-mi iau partea, moartea
De care ție frică, dar nu ai cum să scapi, e groasă,
Ea e singura femeie care nu te lasă,
Și mergând pe stradă luminată îmi văd umbra,
La fiecare 50 metri face cu mâna,
Și dansez cu fete cumpătate, cumpărate,
Îmi zic împărate, avem bluze împrumutate,
Împrumută-ne tu vocea ta și îți promitem,
Că ne îmbogățim peste noapte și nu o să te vindem,
Dar eu nu sunt prost, nu le dau mica mea avere,
Vocea mea de miere, mulțumesc, cu plăcere,
Fără vocea mea probabil nu aș fi acceptat,
De cei din jur, e ca și cum ți-aș da coroana de pe cap,
De 5 ani pășesc ușor ca masonii,
Nu mă vede nimeni, dar mă aude în subconști-
entu’ fiecăruia din cap, nu-i blasfemie,
Dar cu mintea și cu Dumnezeu fac pasul spre ieșire,
Dintre monștrii ăștia de pe pământul cu vreme rea,
Și mă alătur pe cer între celelalte stele, unde,
Mi-e locul mie, sunt steaua dintr-o mie,
Strălucirea mea explodează în agonie.
E 8:43 și asta bea o sticlă de rom
Și mă dă afară din casă, dum dum,
16 fraieri la mine mă captează,
Fiecare fum zboară ca un glonț în teastă,
Am un déjà vu, parcă ies din scrum în scrum,
Ca pe mortul ăsta cred că l-am mai văzut odată-n cartum,
Sunt atât de elegant de parcă aș fi la costum,
Și după mine miroase cel mai frumos parfum,
Merg pe bitum, mai trag un fum,
Cică unu’ îmi spune că Dragos scoate album,
Dar eu continui să consum foaie de divinum,
Am stări și schimbări de parcă aș fi un medium,
Pe scări șamanii sunt ca pe podium,
Un pas și un fum, la asta mă rezum,
Și rămân ăștia de urmează pe afară,
Încă o seară să mergi pe strada murdară.
Sensul versurilor
Piesa descrie o stare de melancolie și detașare, unde naratorul se confruntă cu moartea, își afirmă ego-ul și se luptă cu dependențe. El se vede ca o stea unică, dar strălucirea lui este una agonică.