Când vine iarna țăranul,
Pe gânduri cade că anul,
Zgârcit a fost cu lanul,
Hrana lui și-a vitei, haramul.
În hambar n-are fânul,
Din tindă lipsă șofranul,
Șoarecii i-au ros dolmanul,
Frigu-i intră în oase, dușmanul.
Lemne nu-i dă cantoreanul,
Pe sfârșite este catranul,
La vatră-i spart olanul,
Acoperiș sprijinit cu șufanul.
În zeamă colcăie leuşteanul,
Printre oase din cârlanul,
Sacrificat de Trică nebunul,
Pentru a-ntâmpina Crăciunul.
Etern nevoiaș sărmanul,
Secătuit de dări cu toptanul,
Tremură când atinge banul,
Lipsă la el mai tot anul.
Își cântă cu jale aleanul,
S-audă măria sa bogătanul,
Ce viață-i hărăzi mârlanul,
Clownul și mitocanul!.
Sensul versurilor
Piesa descrie viața grea a țăranului sărac în timpul iernii, împovărat de lipsuri și datorii. El își exprimă suferința și speră ca bogătașii să-i audă necazul.