Un gol imens ce se resimte parcă-n toată ființa,
Monstru hidos ce te împinge pe cărări greșite,
Și ea, cea păcătoasă, știe s-alimenteze suferința,
Și te oftici, căci parcă e o curvă ce te minte.
Metamorfoza-n care se înfăptuiește,
În forme noi ce-și fac ușor un loc în suflet,
Ca umbra neagră care simți că te înnebunește,
Sau univers întreg ce parcă-l simți că te izbește-n creștet.
Sensul versurilor
Piesa descrie sentimentul profund de singurătate și suferință. Vorbește despre un gol interior imens și despre modul în care acesta este alimentat de dezamăgiri și trădări, conducând la o stare de disperare și nebunie.