Psalmul 50.
Fie-ți milă, Doamne, de mă iartă,
Cu milostivirea cea bogată,
Și pentru a ta ieftinătate
Să mă curățești de răutate.
Și mai cu de-adins de rău mă spală
Și mă limpezește de greșală.
Că eu îmi știu a mea fărălege
Și răul mieu nainte-mi ce merge.
Ție ți-am greșitu-ți, Doamne sfinte,
De-am făcut răutăți denainte.
Cuvintele tale te-ndireaptă
La giudeț să-nvinci, când vei da plată.
Iacă-s zămislit în strâmbătate,
Aplecat de maică-mea-n păcate.
Ce tu, Doamne, iubești dreptatea,
De-ți arăți pre mine bunătatea.
Și cu taine ce nu să pot spune
Mi-ai arătat a ta-nțelepciune.
Cu izopul tu mă ocropește
Și mă scaldă de mă curățește.
Să hiu spălat și alb ca omeții,
Să mă bucur și eu cu direpții
De vești bune și preacuvioase,
Și să-mi bucuri mișelele oase.
Doamne, nu-ți întoarce sfânta față
De greșele ce-am făcut, cu greață,
Și de câte-am lucrat fără lege,
Cu milostivirea ta le șterge.
Inemă curată tu-mi zidește
Și duh dirept în zgău îm noiește.
Nu mă urni din sfânta ta față,
Și duhul tău cel sfânt ce mă-nvață.
Să nu-l depărtez de cătră mine,
Ce să-mi dai bucurie cu bine,
Cu sfânta ta, Doamne, mântuință.
Și să-mi dai și duh de biruință.
Ca să-nvăț pre cei fără de lege
Cătră căile tale s-alerge,
Să să-ntoarcă de pre răutate
Cătră a ta sfântă bunătate.
Și mă scoate, Doamne, de la sânge,
Cu mântuința ta de mă strânge.
Și cu adevarata ta-mpreună
Limba mea să-și facă voaie bună.
Și buzele mele, Doamne sfinte,
Să-mi deșchiz, și rostul să te cânte,
Să dea veste fără de sâială
În tot locul de sfânta ta fală.
Că de-ai pofti jărtvă, ți-aș aduce,
Că jărtvele de ars nu-ți par dulce.
Lui Dumnezău jărtva ceea place
Cu sufletul înfrânt ce s-a face.
Inema cea zdrobită și frântă
La Dumnezău nu va fi de smântă.
Și cu a ta, Doamne, bună vrere
Sionului să-i faci mângâiere,
S-aibă de toate părțile pace,
Pănă zidiuri nalte să vor face
Pregiur Ierusalim cetate,
Să scripască dar și bunătate.
Atunci jărtve direpte ți-vom face.
Colaci și prinoase, cumu-ți place,
Vin și pâine, unt și cu grâu dulce,
Și vițăi pre oltari ți-vom aduce.
Sensul versurilor
Psalmul 50 este o rugăciune de pocăință și cerere de iertare către Dumnezeu. Vorbitorul își recunoaște păcatele și imploră mila divină, dorind purificare și o inimă curată. Exprimă credința în bunătatea și dreptatea lui Dumnezeu, căutând mântuire și îndrumare.