S-a dus albastrul cer senin
Și primăvara s-a sfârșit.
Te-am așteptat în lung suspin,
Tu n-ai venit, tu n-ai venit.
Și vara cu nopțile ei
S-a dus și câmpu-i veștejit.
Te-am așteptat pe lângă tei,
Tu n-ai venit, tu n-ai venit.
Târziu și toamna a plecat,
Frunzișul tot e răvășit.
Plângând pe drumuri te-am chemat,
Tu n-ai venit, tu n-ai venit.
Iar mâine, cu al iernii trist pustiu,
De mine, atunci, nu vei mai ști.
Nu mai veni, e prea târziu,
Nu mai veni, nu mai veni.
Sensul versurilor
Piesa exprimă dezamăgirea profundă a unei persoane care a așteptat zadarnic pe cineva drag. Trecerea anotimpurilor simbolizează timpul pierdut și intensifică sentimentul de regret și pierdere, culminând cu acceptarea faptului că este prea târziu pentru o reîntoarcere.