București oraș frumos,
Merg-aș la tine pe jos,
Să te văd, să te-ascult,
Cât n-ar fi să merg de mult.
Chișinău oraș de flori,
Te sărut pe trei culori,
Îți sărut și inima,
Care este ca și-a mea.
Ref.
Două lacrimi gemene,
Două lacrimi gemene,
Chișinău și București,
Bucurii asemenea,
Bucurii asemenea,
Te tragi plaiului românesc.
București prea sfântă zi,
Noi n-avem ce împărți,
Avem numai ce-aduna,
Graiul, doina, patima.
Chișinău tu vis rănit,
De străini și înstrăinat,
Vindecat cu flori de tei,
Și de triști rapsozii tăi.
Ref.
București splendoarea ta,
Eu mereu o voi cânta,
Cât va curge lacrima,
Și-mi va bate inima.
Chișinău oraș sublim,
De-o vecie te închini,
Deși suntem frați și neam,
Ce târziu văzutu-ne-am
Ref.
București cu ochii uzi
Spune-mi dacă mă auzi..
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorul și legătura profundă dintre Chișinău și București, văzute ca două entități înfrățite, parte a aceluiași plai românesc. Subliniază importanța unității culturale și lingvistice, în ciuda vicisitudinilor istorice.