Nu-mi promite stele și nici flori,
Nu voi asculta.
Șoapte ce le-ai spus de atâtea ori,
Nu mai repeta.
Taci!
Nu vreau nici un cuvânt,
De ce s-arunci în vânt
Cu vorbe.
Taci!
Iar dorul tău fior,
De-o da vreun semn de dor,
Eu am să-l prind din zbor.
Taci!
Și noaptea de povești,
Nici când să n-o trezești
Cu vorbe.
Taci!
Și lasă-ți ochii grei
Să-noate-n ochii mei
Ș-am să-nțeleg ce vrei.
Luna, știu mi-o dăruiești cu foc,
E ca și a mea.
Vremea știu c-ai s-o oprești în loc,
Nu mai repeta..
Taci!
Că-n lume n-am văzut
Nici când un vis născut
Din vorbe.
Taci!
Cuvintele de spus
Mai mult de două nu-s,
De ce vorbești în plus.
Taci!
Și noaptea de povești,
Nici când să n-o trezești
Cu vorbe.
Taci!
Iar de mă porți în gând,
Și dorul ți-e flămând,
Vreau să mi-o spui tăcând.
Nu-mi promite stele și nici flori,
Nu voi asculta.
Șoapte ce le-ai spus de atâtea ori,
Nu mai repeta.
Taci!
Și noaptea de povești,
Nici când să n-o trezești
Cu vorbe.
Taci!
Iar de mă porți în gând,
Și dorul ți-e flămând,
Vreau să mi-o spui tăcând.
La, la, la, la, la, …
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorința de a comunica sentimente profunde prin tăcere, nu prin cuvinte goale. Se preferă gesturile și privirile în locul promisiunilor verbale, sugerând o conexiune mai autentică și intimă.