Sus în vârful obcinei
S-or trezit toți ciobanii,
Sună trișca și cavalul,
Oile se-abat la deal,
Buciumul răsună-n strungă
Ca să ție toamna lungă.
Vremea mulsului se lasă,
Dulce-i cașul de pe leasă,
Dulce-i urda, lung îi dor,
Dulce-i doina oilor.
Ciobănaș cu bățul în mână,
De ce mori de dor la stână?
Adă oile-n zăvoi
Și le-om paște amândoi.
Și-am zis verde sălcioară,
Vreme multă-i până-n seară,
Ca s-aduc în deal la stână
Apă rece din fântână
Că mi-i badea însetat
Și de dor înstrăinat.
Sensul versurilor
Piesa descrie viața idilică a ciobanilor la stână, cu accent pe sunetele specifice și pe sentimentul de dor. Evocă un peisaj pastoral și o legătură profundă cu natura și tradițiile.