Ardă-te focul de lume,
Cu urât trăiesc în tine,
Cine nu știe ce-i urâtul
Poate săruta pământul,
Dar eu nu l-oi săruta
Că mâncată-s de-acela.
Hai, urât și iar urât,
Boală fără crezământ,
Că nimica nu te doare,
Numai te uști pe picioare,
Numai te uști pe picioare
Ca iarba vara la soare.
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente profunde de suferință și urât, descriind o stare de deznădejde și o boală sufletească care macină treptat. Vorbitorul refuză alinare, fiind copleșit de durere.