Pulverizez particule bine în mulțime,
De dume fine, pe care nu le poate prinde oricine,
Că e cursă mare, bagi adrenalină după rime,
După bani, după tine, după mine, după nime’,
În fine. Unii-mi zic că-s meseriaș, că mă pricep (mulțumesc),
Alții-s total dezinteresați, îi doare-n rect (salut),
Nu aștept nimic, nici măcar respect, nici cec,
Că la sală vreau beat-uri pe bandă, să pot să alerg.
În continuare, fie c-or fi dume ușoare sau grele,
Vreau să jonglez cuvinte, precum jongla Pelé.
În cap mișună multe să mă las și să zic pas
Și să fiu unu’ dintre cei care s-au retras.
Sau să-i dau bice ca la Letea, să meargă ceas,
Sunt în transă de zici că am tras pe nas
Hip-hop, bass, rimă, beat, mă simt mult prea atras,
De era vorba de bani, nu mă știai după glas;
Și m-aș fi oprit când am văzut că nu-mi vin acas’,
Da’ loial am rămas, n-am furat ca Barabas
Și-am dat foc la stou și-apoi plin de haz,
I-am dat foc și la stilou să facă ravagii ca Taz,
Alearg continuu din interes muzical man,
Da’ nu după bani, ca un țigan din subteran,
Sunt aici, dau filozofii, gen Emil Cioran
Veteran, nu tot aceeași treabă ca Hrușcă Ștefan..
Schimbare. Cică toată lumea are mare
Nevoie, da’ zi-mi ce ar trebui să schimb la mine oare?
Fie vorba între noi, tot mai des apare o-ntrebare,
Cum să fac caș, fără să risc să ajung între bare?
Da’ nu în poartă, am stat vârf încă de mic,
Indiferent că era școală, fotbal sau orice nimic,
Mă ambiționam, să trag tare, să câștig,
Participarea-i faină, victoria contează’n plic;
Și nu vreau bani din asta, dacă îți pare că cer,
Nu-s avar când scriu, nu mă iau după Moliere,
Îți zic, e soare și fără vreo sumă mare, sper,
Să pot să fac asta cât mai mult din propriu portofel.
Port în el un alt fel de dragoste pentru hârtie,
‘I vorba de papetărie, nu despre trezorerie,
Nu-i despre lovele, nu visez ca mă lovesc de ele,
Mai bine fac slalom pan’ la capăt cu rimele mele;
Primele mele, lipsă, buzunare deloc grele, însă,
Ori de câte ori vorbesc de ele, tind să,
Precizez că nu am stat cu mâna-ntinsă,
Doar în concert, când salutam mulțimea-ncinsă.
Deci primele mele, lipsă, buzunare deloc grele, însă,
Ori de câte ori vorbesc de ele, tind să,
Precizez că nu am stat cu mâna-ntinsă,
Doar în concert, când salutam mulțimea-ncinsă.
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre pasiunea pentru muzică, indiferent de beneficiile financiare. Artistul subliniază loialitatea față de artă și refuzul de a compromite integritatea pentru bani, preferând să se concentreze pe creație și pe bucuria de a face muzică.